Despre studenți. Actul I

   A sosit vremea pentru un nou post! Încă nu sunt hotărât despre ce vreau să scriu, sunt prea multe de spus și prea puține pe care le putem spune și care să fie luate în seamă. Total conștient că faptele ce se spun pe un blog nu sunt tocmai demne de luat în considerare întru-cât sunt doar păreri și perspective personale asupra unor evenimente sau lucruri aș vrea să spun câte ceva despre studenți la modul general, și despre studenții FEAA Iași în particular.

   Nu știu cum erau studenții înainte de a ajunge eu la facultate acum nu mulți ani, dar din ce îmi spun prietenii mai în vârstă și unii profesori, lumea chiar învăța. Chiar se simțea responsabilă în a învăța. Chiar făceau teme și chiar ascultau și respectau profesorii. Mă întreb care ar fi fost motivele? Nu avea Internetul o așa mare răspândire? Nu existau atâtea cluburi și săli de biliard? Nu existau meciuri de fotbal? Sau poate este vorba de altceva… Modul în care au crescut? Ca să îl citez pe un profesor de al meu chiar dacă nu sunt exact aceleași cuvinte sunau cam așa „Eu veneam din mediul rural și aveam de ales. Ori pășteam bobocii pe izlaz ori învățam. Chiar mă întrebam dacă o să scap vreo dată de munca câmpului. Și am învățat și am ajuns aici.”. Acel „aici” înseamnă acum profesor doctor universitar cu multe certificări de la o binecunoscută firmă producătoare de software, cunoscut și stimat în întreaga lume.

    Ar putea avea deci o influență faptul că noi am crescut la oraș sau în mediu rural în condiții net superioare lor și nu ne-a lipsit mai nimic? Știu că există și excepții de oameni care vor să învețe și nu au posibilitatea dar nu pot intra în acest subiect. Mă enervez prea tare. Deci este doar o problemă de motivare? Sau ne-am simți mai bine dacă am pasa „pisica moartă” în ograda profilor și am spune că ei sunt cei care nu știu să ne atragă către învățătură?

    Eu cred că singurii vinovați suntem noi. Uneori NU suntem interesați să facem vreo ceva din care să nu beneficiem direct noi. Cel puțin nu pe termen scurt. Sau poate vrem atâtea de la noi încât nu mai ajungem să avem timp să le facem pe toate și de obicei educația cade pe locul 2. Nu este normal, cel puțin nu mi se pare, dar asta este viața noastră. Totul sau nimic și de obicei încercând să avem totul ajungem să rămânem cu NIMIC.

    Voi reveni cu un post despre studenții de la FEAA Iași…